Nu mai pot sa ma gandesc la mine, la cea care am fost, fara sa plang.
E ca si cand plang pe cineva drag, care nu mai este. Plang un mort, Mortul meu. Eu.
Candva am crezut ca am avut o copilarie fericita. dar acum, uitandu-ma in urma, nu vad decat durerea. Si lupta de a o ascunde. Nepasarea afisata si raul facut dinadins, ca sa astup URLETUL. Ca sa ascund farama din mine care eram eu. Care as fi vrut sa fiu eu.
Dar e greu sa fi tu cand tot ce auzi e CUM TREBUIE SA FII. Trebuie sa fii asa si asa, nu altfel. TU ESTI FETITA si trebuie sa faci asta si asta. Si sa fii altcineva decat cine simti ca esti. Tu nu poti fi cine esti, ci cine trebuie sa fii.
Na, creste tu normal in conditiile astea, daca poti...Hai, fa-o!
Cand ai toate aceste cuie batute in cap. si cand deschizi usa iti cad in fata toate scheletele ce le ascunzi in dulap. Si sunt scheletele tale. Esti tu, moarta si ingropata de mii te ori, Tu te privesti acuzator din spatele ochilor care nu mai vad. Tu esti capul acela de mort care ranjeste.
Plang. Si imi tremura mainile. M-am ucis de atatea ori si ma macina aceste remuscari. Hai, plangi! E vremea ca sa plangi. Si ta te mai rostogolesti pe alta parte, sa mai gasesti inca un coltisor din tine care e neatins, care nu e negru. Sa mai ai ce sa arati lumii...
Dar cate coltisoare din astea mai ai inca in tine? Cate ti-au mai ramas?
Haide, ia-ti inima in dinti si pleaca. Pleaca pana nu apuci sa mai faci si alte greseli! Pana nu mai trebuie sa ucizi din nou.
Saturday, 21 November 2015
Oare mai esti? Wycked A ?
Am avut un comentator: Wycked A, o persoana pe care o simt ca se lupta cu ea insasi.
Nu te cunosc. Oare mai esti? Sau din acea zi de Mai, in care ai scris aici, ai luat hotararea cea mare? oare ai facut Pasul si esti deja dincolo? Sau poate reusesti sa iti controlezi acele impulsuri ce vin din adanc.
Vocile. Vocea ta care te duce spre liniste. Linistea pe care ti-o doresti.
Sau poate mai lupti in continuare... Orice ai ales, iti doresc sa ai linistea cautata!
Nu te cunosc. Oare mai esti? Sau din acea zi de Mai, in care ai scris aici, ai luat hotararea cea mare? oare ai facut Pasul si esti deja dincolo? Sau poate reusesti sa iti controlezi acele impulsuri ce vin din adanc.
Vocile. Vocea ta care te duce spre liniste. Linistea pe care ti-o doresti.
Sau poate mai lupti in continuare... Orice ai ales, iti doresc sa ai linistea cautata!
Esti fericita?
Noiembrie, 2015.
De ceva vreme am probleme de sanatate. Sper sa fie o boala care sa ma curete rapid - cancer. Am sa merg pe picioare pana am sa ma prabusesc. Si sper sa mor direct. Nu vreau sa aud de doctori si de spitale.
Ieri am stat si am plans cat pentru o viata. Dar au ramas lucruri nespuse. Si apoi mi-am inghitit lacrimile. Nu cred ca a inteles si tacerile dintre cuvinte. Sau poate da. La un moment dat eram pe aceeasi lungime de unda si poate a vazut.
M-a intrebat "Esti fericita?" si i-am zis "Sunt atat de fericita pe cat pot fi aici, pe Pamant". Da, whatever that means...
Dar stiu ca as fi mai fericita dincolo, daca m-as elibera...
Si am vorbit din nou despre copii. Dar nu, nu pot sa o fac. Prefer sa mor...
Am fost bine o vreme (bine in sensul ca am plutit putin dincolo, in normalitate). In exterior par o persoana cu picioarele pe pamant, echilibrata, luptatoare, care stie ce vrea, plina de viata si de iubire, plina de glume si de nazbatii. DAR EU NU SUNT ASA!!! Pentru ca sa apar asa in fata lumii e o intreaga lupta. O permanenta ingropaciune a SELF-ului meu, a ceea ce sunt eu in adanc
De ceva vreme am probleme de sanatate. Sper sa fie o boala care sa ma curete rapid - cancer. Am sa merg pe picioare pana am sa ma prabusesc. Si sper sa mor direct. Nu vreau sa aud de doctori si de spitale.
Ieri am stat si am plans cat pentru o viata. Dar au ramas lucruri nespuse. Si apoi mi-am inghitit lacrimile. Nu cred ca a inteles si tacerile dintre cuvinte. Sau poate da. La un moment dat eram pe aceeasi lungime de unda si poate a vazut.
M-a intrebat "Esti fericita?" si i-am zis "Sunt atat de fericita pe cat pot fi aici, pe Pamant". Da, whatever that means...
Dar stiu ca as fi mai fericita dincolo, daca m-as elibera...
Si am vorbit din nou despre copii. Dar nu, nu pot sa o fac. Prefer sa mor...
Am fost bine o vreme (bine in sensul ca am plutit putin dincolo, in normalitate). In exterior par o persoana cu picioarele pe pamant, echilibrata, luptatoare, care stie ce vrea, plina de viata si de iubire, plina de glume si de nazbatii. DAR EU NU SUNT ASA!!! Pentru ca sa apar asa in fata lumii e o intreaga lupta. O permanenta ingropaciune a SELF-ului meu, a ceea ce sunt eu in adanc
Stiu cum va fi
Voi bea sanatos, cat sa ma pot inca tine pe picioare dar sa nu simt frica.
Voi merge incet spre pod, noaptea.
Voi plange...
Si voi sari!
Voi merge incet spre pod, noaptea.
Voi plange...
Si voi sari!
Monday, 16 September 2013
Preparari
Daca astazi as fi avut la indemana otrava, as fi baut-o.
Am urlat in perna, am tipat si m-am zbatut. La ce folos? De ce dracu n-o termin odata? Ce mai astept?
Ia sa vedem:
Leandrul (Oleander)
Oleander (Nerium Oleander. Poison Similar To Digitalis)
Dosage: not known, but fairly small amounts.
Time: unknown.
Available: leaves, wood of the plant. From garden centres.
Certainty: unknown.
Notes: [4]:
Deaths have been caused by using wood from this plant in fires, and making tea from the leaves. In a few hours there is abdominal pain, nausea, vomiting, bloody diarrhoea, rapid pulse, and visual effects. Later, a slow, weak, irregular pulse and fall in blood pressure, followed by failure of heart.
Metoda; The oleanders’ leaves and flowers were ground into particles with 1 – 2 mm, blended with 100 ml ethyl alcohol then for each trial and placed into the alcohol bath at 50°C for 5 h. The resultant extract solution was filtered through a glass wool filter and then rinsed with a small quantity (about 30 ml) of 96% ethyl alcohol. The extracts solutions were evaporated to constant weight under reduced pressure at 40°C. Subsequently, the extracts were diluted by distilled water and stored in the deep freezer, and later lyophilized
in a freeze dryer.
Cumparam planta. O ingrijim frumos, pana e plina de frunze si flori. Culegem frunzele si florile pana lasam planta cheala. Le punem la macerat, eventual cu niste alcool? Obtinem o pasta gretoasa. Ne imbatam bine, pana aproape de pierderea simturilor. Ingeram pasta de leandru. Case closed. Hopefully.
Problema e ca in tot netul asta nu gasesc metoda de preparare si mai scrie si ca e posibil sa nu mori dupa faza de mai sus. Asta chiar ar fi naspa. Sau sa te chinui 3-4 zile. Si mai naspa. desi in alte surse se arata ca moartea e aproape instantanee. Pe cine sa mai crezi?
Deci, off you go - la florarie, sa iti cumperi un leandru. Va deveni prietenul tau cel mai bun.
Am urlat in perna, am tipat si m-am zbatut. La ce folos? De ce dracu n-o termin odata? Ce mai astept?
Ia sa vedem:
Leandrul (Oleander)
Oleander (Nerium Oleander. Poison Similar To Digitalis)
Dosage: not known, but fairly small amounts.
Time: unknown.
Available: leaves, wood of the plant. From garden centres.
Certainty: unknown.
Notes: [4]:
Deaths have been caused by using wood from this plant in fires, and making tea from the leaves. In a few hours there is abdominal pain, nausea, vomiting, bloody diarrhoea, rapid pulse, and visual effects. Later, a slow, weak, irregular pulse and fall in blood pressure, followed by failure of heart.
Metoda; The oleanders’ leaves and flowers were ground into particles with 1 – 2 mm, blended with 100 ml ethyl alcohol then for each trial and placed into the alcohol bath at 50°C for 5 h. The resultant extract solution was filtered through a glass wool filter and then rinsed with a small quantity (about 30 ml) of 96% ethyl alcohol. The extracts solutions were evaporated to constant weight under reduced pressure at 40°C. Subsequently, the extracts were diluted by distilled water and stored in the deep freezer, and later lyophilized
in a freeze dryer.
Cumparam planta. O ingrijim frumos, pana e plina de frunze si flori. Culegem frunzele si florile pana lasam planta cheala. Le punem la macerat, eventual cu niste alcool? Obtinem o pasta gretoasa. Ne imbatam bine, pana aproape de pierderea simturilor. Ingeram pasta de leandru. Case closed. Hopefully.
Problema e ca in tot netul asta nu gasesc metoda de preparare si mai scrie si ca e posibil sa nu mori dupa faza de mai sus. Asta chiar ar fi naspa. Sau sa te chinui 3-4 zile. Si mai naspa. desi in alte surse se arata ca moartea e aproape instantanee. Pe cine sa mai crezi?
Deci, off you go - la florarie, sa iti cumperi un leandru. Va deveni prietenul tau cel mai bun.
Friday, 9 August 2013
Si n-a venit Apocalipsa
Futu-i muma'n cur de Apocalipsa. Si pe cei care au inventat-o si profetit-o. Era speranta mea de sfarsit de an 2012 si uite ca nu s-a intamplat. Futu-i! Bine, la modul real, nici nu ma asteptam sa se intample. Dar am sperat. E clar, o alta speranta desarta.
Si la fel de mult am muscat-o si cu presupusele boli. Pacat ca nu se ia cancerul, ca as da o fuga prin spitale sa ma molipsesc. Sau de ce altceva mortal te poti molipsi? Nici nenorocita aia de Lyme aparent nu da semne.
Ieri am vrut sa sar in fata unei masini, pe trecerea de pietoni. Venea cu viteza destul de mare si nu cred ca ar fi reusit sa opreasca. Vre-un cocalar ce se credea stapanul soselelor. Ar fi fost buna o lectie. Eu o terminam cu viata. Soferul era aranjat si poate nu mai apuca sa nenoroceasca alti nevinovati. Poate familia reusea sa ia ceva de pe amaratul de sofer, cat sa isi faca viata o idee mai usoara. Totul s-ar fi aranjat. Si ar fi fost un accident, nu? Nu ar fi putut nimeni sa imi reproseze ca m-am sinucis si i-am lasat cu buna stiinta.
Ma simt prinsa intr-un cleste. Serviciul e de rahat. Familia are si ea momentele ei proaste. Si intre acestea doua stau eu, tacand. Dar imi vine sa urlu de nervi si sa plang pana nu mai pot. Eu tac, dar in sufletul meu urlu de ura, nervi si neputinta. Ura pe propria viata.
Si din toata viata asta cel mai mult imi urasc vocea interioara. Vocea aceea care repeta obsesiv niste chestii, care are parca vointa proprie si nu poate fi oprita. Nu pot sa o controlez. In afara mea eu sunt pe pilot automat, in timp ce in interior imi urla vocea asta interioara (sau vocile, fiindca sunt mai multe) si eu, adevarata eu, stau undeva ascunsa in tot haosul asta. Si ma tot rog sa am liniste, dar apoi ma ia atacul de panica si urlu si ma zbat si nu am nici o scapare.
Singura cu adevarat scapare este moartea. Si nimicul de dincolo. Se termina cu totul - si voci, si imagini, si frica, si dezgust.
Ma dezgusta viata mea. Ma dezgusta propria-mi persoana sociala. Atatea compromisuri, atata tacut din gura si inghitit, atatea zambete fortate... Asa lume mica in jurul meu si totusi eu trebuie sa vorbesc cu ei, sa fac conversatie, sa ii laud si sa ma prefac ca ma intereseaza de ei si viata lor. Dar nu ma intereseaza. Deloc. Pot sa moara toti deodata sau pe rand, nu ma intereseaza. Tot ce imi doresc e sa fiu lasata in pace. Numai ca in societatea aceasta esti prins ca intr-o inchisoare. Nu ai nici o sansa de scapare, decat prin moarte. Unde dracu sa te retragi in pustiu. Fiindca si pustiul are un proprietar. Exista pe pamantul asta un loc unde sa poti sa te retragi si sa fii singur, sa fii liber, sa traiesti din ce gasesti de mancare in natura? Nu cred. Si chiar daca ar exista, eu nu am nici o sansa sa ajung acolo. Asa ca singura mea scapare e pe lumea cealalta.
Oricum nu voi trece de 35 de ani. Poate am norocul sa ma loveasca vreo boala mortala sau chiar sa am un accident. Daca nu, va trebui sa fac Pasul Cel Mare. Spre eliberare.
Aproape un an mai tarziu
E august 2013.
Aproape un an de cand am scris prima data pe blogul asta. Sunt inca aici. Dar cu ce pret? Voi implini in curand 33 de ani. Dar viata mea s-a sfarsit undeva intre 25 si 26. De atunci doar respir, nu traiesc si mi-am pierdut fericirea. De fapt, am pierdut totul: inocenta, vise, sperante, fericire, indrazneala...si incet-incet ma tem ca imi pierd si mintile. Cu totul.
Ma macina greselile din trecut. De ce nu am putut sa fac intr-un fel sau in altul? De ce am facut asa cum am facut? De ce am ales aceasta cale in viata? De ce nu am stiut sa imi impun punctul de vedere? Nu mai gasesc nici un strop de fericire in viata. Si nici in viitor. Mai uit, din cand in cand, dar Fiara pandeste mereu din spatele gandurilor constiente. Mereu intunericul deschide usa si doar o privire intr-acolo ma aduce din nou in disperare.
Merita viata asta atata chin? Cu ce scop? Nu, nu merita. Zice lumea sa lupti, sa demonstrezi ca treci peste tot, sa supravietuiesti. Dar eu nu inteleg ideile astea. Pentru ce sa lupti? Doar pentru a lupta? Doar asa, ca sa mai respiri si maine? Ce poate sa iti aduca ziua de maine incat sa merite sa lupti pentru ea? Mie nu imi aduc zilele nimic nou de ani de zile. Doar un nesfarsit chin. Sa lupti sa ce? Sa mai mergi la munca zi ziua de maine ca sa iti platesti taxele? Sa te scuipe seful si sa isi bata joc de tine? Bravo, patriotule! Faptul ca tu mai traiesti si mai platesti taxe ca prostul a salvat Romania. Bravo, magarule. Ca altceva ce faci cu viata ta?
Ah, sau sa faci si sa cresti un copil. O idee buna, nu? Ai in felul asta un scop in viata. Bravo. Ai mai adus pe lume o fiinta condamnata la nefericire. Asta te face sa te simti bine? Te face implinit? Nu mi-as ierta-o niciodata, sa stiu ca am dat viata unui copil si va gandi peste ani exact ca mine. Isi va uri viata si poate ma va uri si pe mine. Si poate ar avea aceleasi ganduri sinucigase. Pai ce as putea eu sa ii ofer unui copil? O sansa? Da, sansa de a deveni sclav pentru altii, sansa de a i se narui visele, sansa de a fi nefericit. Si, bineinteles, sansa de a perpetua nefericirea printr-un alt copil. Ideal.
Asa ca pentru cesa imi doresc sa supravietuiesc? Maine oricum nu se va schimba nimic. Si nici peste un an. Si nici peste zeca. Ba nu, gresesc, se va schimba totul: eu voi deveni din ce in ce mai cocosata de griji si de ani. Ma voi balaci in mizerie si nefericire pentru tot restul vietii. Excelent viitor. Asta ne asteapta pe toti, chiar daca nu vrem sa recunoastem.
De ce sa astept inevitabilil sfarsit, cand pot chiar eu sa pun capat nefericirii?
Monday, 17 December 2012
Poate? De ce nu?
Poate pana la urma ma captusesc totusi cu o boala incurabila. De ce nu? O ciroza hepatica? Cu ascita? Un cancer, ceva? Hmmm
Tuesday, 16 October 2012
M-am saturat
M-am saturat sa vin acasa de la serviciu si sa plang in perna. Pur si simplu imi e de ajuns. De acum nu cred ca mai dureaza mult.
Cum sa mori?
Cu otrava. La sigur.
Daca tot nu poti sa iti faci rost de un cancer din acela terminal, macar trage cu ochiul la urmatoarea lista, si cumpara niste plante de apartament. Just in case. Sa le ai la indemana. Nu mai ai pe urma nevoie nici de Furadan, nici de saritul de pe bloc, nici de taiatul venelor sau de tren. Simplu si curat. Si sa stii ca le ai acolo, pentru orice eventualitate e super. daca nu mai poti sa duci, mesteci niste iarba si gata.
9. Leandrul (nerium oleander)
Această plantă este printre cele mai periculoase din lume, totuşi ea este printre cele mai folosite la decorarea grădinilor şi parcurilor, în zonele mediteraneene şi mai recent, şi la noi în ţară. Are flori superbe şi miroase extrem de plăcut, însă este extrem de toxică - frunzele, florile şi fructele conţin toate substanţele chimice denumite glicozide cardiace. Chiar şi o cantitate mică poate duce la moarte, prin provocarea stopului cardiac. Aşa că dacă aveţi copii mici sau animale în casă, evitaţi să vă cumpăraţi leandru.
8. Omagul (aconitum napellus)
Proprietăţiile otrăvitoare ale speciei sunt cunoscute de secole întregi. În războaie, vârfurile săgeţilor erau îmbibate cu otrava omagului. La oameni, ingerarea accidentală poată fi fatală. Planta conţine neurotoxine şi cardiotoxine, care duc, în doar jumătate de oră, la deces.
7. Ageratina altissima
Consumată de bovine, carnea şi laptele sunt contaminate, cauzând otrăvirea prin tremetol sau aşa numita boală a laptelui. Este, de asemenea, otrăvitoare pentru cai, capre şi oi, semnele de otrăvire la animale incluzând depresie şi letargie, secreţii nazale, salivaţie excesivă, postura corpului arcuită şi respiraţie rapidă sau dificilă. La oameni, poate duce la tremurături, vărsături, probleme intestinale grave şi chiar moarte.
6. Trompeta îngerului (brugmansia)
Numele provine de la florile sale superbe, mari, sub forma unor trompete. Din păcate, aceste trompete cântă sosirea în viaţa de apoi, dacă ingeraţi planta. Toate componentele ei conţin alcaloizi scopolamini tropani şi atropină, în cantităţi fatale.
5. Dieffenbachia
Ingerarea şi unei mici bucăţi din plantă cauzează instantaneu în gură o durere intensă. Toate părţile plantei sunt otrăvitoare, provocând senzatia de ardere intensă, iritaţie şi imobilitatea limbii, gurii şi gâtului. Inflamarea poate fi suficient de gravă pentru a bloca respiraţia, provocând decesul.
4. Ochiul crabului (abrus precatorius)
Planta provine din Indonezia, unde seminţele sunt folosite adesea ca mărgele şi ca instrumente de percuţie. Seminţele sale sunt, însă, foarte otrăvitoare din cauza toxinei abrin, apropiată de cea prezentă în ricin. Abrinul dintr-o singură sămânţă mică este fatal pentru oameni.
3. Hippomane mancinella ( "micul măr al morţii", "merişoare verzi")
Copacului Hippomane mancinella nu îi place să fie deranjat. Dacă atingi copacul, seva sa albă îţi va provoca o reacţie alergică violentă pe piele. Daca stai sub copac în timpul unei ploi, apa care se scurge de pe el îţi va arde pielea. Consumul fructelor, care seamănă cu merele, cauzează moartea, iar lemnul nu este bun de pus pe foc, întrucât fumul produs este şi el foarte toxic.
2. Cerbera odollam ( "Copacul sinuciderilor")
Această specie de copac face parte din aceeaşi familie cu leandrul şi este şi mai toxic pentru oameni. Seminţele sale conţin o toxină denumit cerberin, care cauzează bătăi neregulate ale inimii şi apoi moartea. Planta este considerată de mulţi "arma letală perfectă". Ea creşte, în general, în India şi în alte ţări din Asia de Sud. O singură sămânţă este atât de otrăvitoare, încât poate ucide şi animalele mari, precum bivolii.
1. Ricinul (Ricinus communis)
Ricinul este des folosit în medicină - cunoaştem cu toţii uleiul de ricin - dar şi în amenajarea grădinilor şi caselor din întreaga lume, deşi este cea mai otrăvitoare plante de pe Pământ - recordul său este chiar înscris în Guinness Book of World Records.
Seminţele sale conţin toxina denumită ricin, iar doza letală ar fi între 4-8 seminţe. Ingerarea lor duce la senzaţii de arsură în gură şi în gât, dureri abdominale intense, diaree cu sânge, iar în 3-5 zile duce la moarte, dacă intoxicaţia nu este tratată.
CONTINUARE:
Daca tot nu poti sa iti faci rost de un cancer din acela terminal, macar trage cu ochiul la urmatoarea lista, si cumpara niste plante de apartament. Just in case. Sa le ai la indemana. Nu mai ai pe urma nevoie nici de Furadan, nici de saritul de pe bloc, nici de taiatul venelor sau de tren. Simplu si curat. Si sa stii ca le ai acolo, pentru orice eventualitate e super. daca nu mai poti sa duci, mesteci niste iarba si gata.
10. Cucuta (conium maculatum)
S-ar putea să fi auzit de ea, întrucât este folosită şi ca plantă medicinală. Ea era folosită des în Grecia Antică ca metodă de execuţie, iar victima sa cea mai faimoasă este filosoful Socrate, care a suferit efectele puternicei toxine coniina.
Ingerarea unor cantităţi mici de coniină (6-8 frunze sau doze mai mici de seminţe sau rădăcini) duce la deces, provocând paralizie musculară. Atunci când este folosită ca plantă medicinală - pentru rigiditatea musculară sau astm, printre altele - trebuie culeasă şi manevrată cu atenţie, întrucât neuscată este foarte toxică.
S-ar putea să fi auzit de ea, întrucât este folosită şi ca plantă medicinală. Ea era folosită des în Grecia Antică ca metodă de execuţie, iar victima sa cea mai faimoasă este filosoful Socrate, care a suferit efectele puternicei toxine coniina.
Ingerarea unor cantităţi mici de coniină (6-8 frunze sau doze mai mici de seminţe sau rădăcini) duce la deces, provocând paralizie musculară. Atunci când este folosită ca plantă medicinală - pentru rigiditatea musculară sau astm, printre altele - trebuie culeasă şi manevrată cu atenţie, întrucât neuscată este foarte toxică.
9. Leandrul (nerium oleander)
Această plantă este printre cele mai periculoase din lume, totuşi ea este printre cele mai folosite la decorarea grădinilor şi parcurilor, în zonele mediteraneene şi mai recent, şi la noi în ţară. Are flori superbe şi miroase extrem de plăcut, însă este extrem de toxică - frunzele, florile şi fructele conţin toate substanţele chimice denumite glicozide cardiace. Chiar şi o cantitate mică poate duce la moarte, prin provocarea stopului cardiac. Aşa că dacă aveţi copii mici sau animale în casă, evitaţi să vă cumpăraţi leandru.
8. Omagul (aconitum napellus)
Proprietăţiile otrăvitoare ale speciei sunt cunoscute de secole întregi. În războaie, vârfurile săgeţilor erau îmbibate cu otrava omagului. La oameni, ingerarea accidentală poată fi fatală. Planta conţine neurotoxine şi cardiotoxine, care duc, în doar jumătate de oră, la deces.
7. Ageratina altissima
Consumată de bovine, carnea şi laptele sunt contaminate, cauzând otrăvirea prin tremetol sau aşa numita boală a laptelui. Este, de asemenea, otrăvitoare pentru cai, capre şi oi, semnele de otrăvire la animale incluzând depresie şi letargie, secreţii nazale, salivaţie excesivă, postura corpului arcuită şi respiraţie rapidă sau dificilă. La oameni, poate duce la tremurături, vărsături, probleme intestinale grave şi chiar moarte.
6. Trompeta îngerului (brugmansia)
Numele provine de la florile sale superbe, mari, sub forma unor trompete. Din păcate, aceste trompete cântă sosirea în viaţa de apoi, dacă ingeraţi planta. Toate componentele ei conţin alcaloizi scopolamini tropani şi atropină, în cantităţi fatale.
5. Dieffenbachia
Ingerarea şi unei mici bucăţi din plantă cauzează instantaneu în gură o durere intensă. Toate părţile plantei sunt otrăvitoare, provocând senzatia de ardere intensă, iritaţie şi imobilitatea limbii, gurii şi gâtului. Inflamarea poate fi suficient de gravă pentru a bloca respiraţia, provocând decesul.
4. Ochiul crabului (abrus precatorius)
Planta provine din Indonezia, unde seminţele sunt folosite adesea ca mărgele şi ca instrumente de percuţie. Seminţele sale sunt, însă, foarte otrăvitoare din cauza toxinei abrin, apropiată de cea prezentă în ricin. Abrinul dintr-o singură sămânţă mică este fatal pentru oameni.
3. Hippomane mancinella ( "micul măr al morţii", "merişoare verzi")
Copacului Hippomane mancinella nu îi place să fie deranjat. Dacă atingi copacul, seva sa albă îţi va provoca o reacţie alergică violentă pe piele. Daca stai sub copac în timpul unei ploi, apa care se scurge de pe el îţi va arde pielea. Consumul fructelor, care seamănă cu merele, cauzează moartea, iar lemnul nu este bun de pus pe foc, întrucât fumul produs este şi el foarte toxic.
2. Cerbera odollam ( "Copacul sinuciderilor")
Această specie de copac face parte din aceeaşi familie cu leandrul şi este şi mai toxic pentru oameni. Seminţele sale conţin o toxină denumit cerberin, care cauzează bătăi neregulate ale inimii şi apoi moartea. Planta este considerată de mulţi "arma letală perfectă". Ea creşte, în general, în India şi în alte ţări din Asia de Sud. O singură sămânţă este atât de otrăvitoare, încât poate ucide şi animalele mari, precum bivolii.
1. Ricinul (Ricinus communis)
Ricinul este des folosit în medicină - cunoaştem cu toţii uleiul de ricin - dar şi în amenajarea grădinilor şi caselor din întreaga lume, deşi este cea mai otrăvitoare plante de pe Pământ - recordul său este chiar înscris în Guinness Book of World Records.
Seminţele sale conţin toxina denumită ricin, iar doza letală ar fi între 4-8 seminţe. Ingerarea lor duce la senzaţii de arsură în gură şi în gât, dureri abdominale intense, diaree cu sânge, iar în 3-5 zile duce la moarte, dacă intoxicaţia nu este tratată.
CONTINUARE:
Irisul: Cunoscut si sub denumirea populara de “stanjenel”, irisul este o planta fragila si eleganta care se dezvolta in diverse conditii. Irisul este toxic atat in stare verde, cat si uscat, alcaloidul nefiind identificat.
Narcisele: Sunt plante erbacee cu flori albe sau galbene. Cea mai frecventa forma de otravire o reprezinta faptul ca, de multe ori, bulbul narcisei este confundat cu ceapa sau cu usturoiul.
Cucuta: Planta ierboasa care creste in toate regiunile tarii noastre. Aceasta trebuie culeasa cu mare atentie intrucat este extrem de otravitoare. La randul ei, cucuta poate fi confundata cu alte plante: frunzele se aseamana cu patrunjelul, iar fructele ei cu cele de anason.
Matraguna: Cunoscuta si sub denumirea de “floarea-codrului” sau “iarba-lupului”, matraguna este una dintre cele mai otravitoare plante care exista pe pamant. Copiii se pot otravi accidental confundand fructele acestei plante cu ciresele negre (5-6 fructe consumate pot fi fatale pentru un adult).
Brandusa de toamna: Intalnita in special in zonele de deal si de munte, planta este toxica atat in stare verde, cat si uscata. Desi poate fi folosita in diverse afectiuni, pentru utilizarea ei este necesara recomandarea medicului. La om, doza mortala presupune ingerarea a 5 grame de seminte.
Salcamul galben: Este un arbust cultivat mai mult in scop ornamental. Aceasta specie rezista foarte bine la ger, la seceta si chiar la fum. Planta este atat de toxica incat 100 de grame de seminte pot omori un cal.
Iasomia: Este o alta planta decorativa care emana un parfum intens si deosebit de placut. Datorita acestui fapt, planta este utilizata foarte mult la fabricarea parfumurilor si chiar la parfumarea lichiorurilor (iasomia spaniola). Cu toate acestea, semintele de iasomie sunt otravitoare.
Ricinul: Planta cultivata atat in vederea prepararii uleiului de ricin, cat si in scop ornamental. Din cauza substantei numite “ricina”, planta este atat de toxica incat o singura samanta poate fi letala pentru om.
Dragutii de straini s-au chinuit sa compileze o intreaga lista de metode de sinucidere. Merita o privire.
Dragutii de straini s-au chinuit sa compileze o intreaga lista de metode de sinucidere. Merita o privire.
Thursday, 27 September 2012
Ce piesa e la radio?
I wish for this night-time
to last for a lifetime
The darkness around me
Shores of a solar sea
Oh how I wish to go down with the sun
Sleeping
The darkness around me
Shores of a solar sea
Oh how I wish to go down with the sun
Sleeping
In asteptare
N-am fost unul dintre copii aceia care abia asteapta sa creasca mari, sa devina adulti, sa fie bagati in seama. Cumva stiam de pe atunci ca viata e de rahat si nu ma grabeam sa intru cu totul in ea. Dar nu puteam evita inevitabilul.
La 13 ani voiam deja sa o termin cu viata. Poate ca ar fi trebuit, dar uite ca am mers mai departe. Mi-am propus apoi sa nu depasesc 18 ani, apoi 25 si asa mai departe. Dar uite ca am ajuns la treizeci. Si sunt deja la capatul puterilor. Si la fiecare din termenele astea stiam ca de acum inainte viata mea nu va fi decat un strop mai rea, un strop mai oribila. Ca merg in jos.
Si toata prostia e ca...nu pot sa o fac. Nu de frica. Da de unde. Intamplarea face ca sunt cativa oameni care ma iubesc, pe care ii iubesc si de care sunt legata. Nu mi-as dori sa ii fac sa sufere.
Si astept cumva sa ma loveasca o masina. Sau trenul. Absolut din intamplare. Sau sa fac un cancer din acela galopant, pentru care nu exista tratament. Ar fi soarta, nu? Ai mei nu ar avea nimic sa imi reproseze si ar trece mai usor peste drama lor. Poate totusi vine nenorocita aceea de Apocalipsa, sa se termina odata cu lumea asta de cecat.
La 13 ani voiam deja sa o termin cu viata. Poate ca ar fi trebuit, dar uite ca am mers mai departe. Mi-am propus apoi sa nu depasesc 18 ani, apoi 25 si asa mai departe. Dar uite ca am ajuns la treizeci. Si sunt deja la capatul puterilor. Si la fiecare din termenele astea stiam ca de acum inainte viata mea nu va fi decat un strop mai rea, un strop mai oribila. Ca merg in jos.
Si toata prostia e ca...nu pot sa o fac. Nu de frica. Da de unde. Intamplarea face ca sunt cativa oameni care ma iubesc, pe care ii iubesc si de care sunt legata. Nu mi-as dori sa ii fac sa sufere.
Si astept cumva sa ma loveasca o masina. Sau trenul. Absolut din intamplare. Sau sa fac un cancer din acela galopant, pentru care nu exista tratament. Ar fi soarta, nu? Ai mei nu ar avea nimic sa imi reproseze si ar trece mai usor peste drama lor. Poate totusi vine nenorocita aceea de Apocalipsa, sa se termina odata cu lumea asta de cecat.
Doar liniste
Am asa o stare astazi de imi vine sa imi musc venele.
Ca n-am nici o lama la indemana. Sa incerc cu forfecuta de hartii de la birou? La dracu. Nu are rost, fac numai sange peste tot si oricum asta nu o sa ma ajute cu nimic. Vreau sa plec. Sa mor undeva departe si nestiuta de nimeni. Sa ma lasa toata lume in pace si sa isi traiasca viata lor.
De ce mama dracului a trebuit sa apar si eu pe lume? Si de ce mama dracului ma lupt cu gandul asta al sfarsitului de atata vreme? De ce nu actionez odata? Sa scap.
Om defect. Asta sunt. Din pacate. Macar de as fi fost o proasta. Prostii sunt fericiti. N-au nici o treaba pe lume. Se trezesc dimineata si merg mai departe cu un zambet tamp de buze...de-a dreptul oribil. Pe cand eu trebuie sa ma framant si sa ma omor cu ganduri. Si mor putin cate putin din mine, din singura parte din mine pe care o iubesc. La dracu. Da, in esenta ma iubesc. Dar imi urasc viata. Paradoxal, nu?
Si nu, nu este iesire din asta. Oricate carti de melodrama psihologica ai citi. Oricate sedinte la terapeut ai bifa. Nici o carte de self-improvement nu te ajuta. Cacat - cartile alea nu au nici o valoare. Nu ofera nici o solutie. Doar un interminabil cacat despre ce fiinta speciala esti tu si despre cum poti sa modelezi lumea in care traiesti prin puterea vointei. Un rahat. Nu poti. Asta e. Niciodata nu o sa poti sa iti modelezi realitatea.
Poate aceia dusi de tot cu pluta, care traiesc in lumea lor sunt cu adevarat liberi. Dar noi, astia care inca ne zbatem in realitatea imediata, noi astia suntem niste sclavi. Niste suflete amarate care bantuim prin lume. Niste zombi.
Sa-i fut pe Dumnezeii aia din carti. Pe toti. Niste cretini salbatici. Ca niste copii care dau foc unui musuroi, sa vada ce se intampla. La dracu. Oricum nu exista nimic acolo. Doar liniste.
Ca n-am nici o lama la indemana. Sa incerc cu forfecuta de hartii de la birou? La dracu. Nu are rost, fac numai sange peste tot si oricum asta nu o sa ma ajute cu nimic. Vreau sa plec. Sa mor undeva departe si nestiuta de nimeni. Sa ma lasa toata lume in pace si sa isi traiasca viata lor.
De ce mama dracului a trebuit sa apar si eu pe lume? Si de ce mama dracului ma lupt cu gandul asta al sfarsitului de atata vreme? De ce nu actionez odata? Sa scap.
Om defect. Asta sunt. Din pacate. Macar de as fi fost o proasta. Prostii sunt fericiti. N-au nici o treaba pe lume. Se trezesc dimineata si merg mai departe cu un zambet tamp de buze...de-a dreptul oribil. Pe cand eu trebuie sa ma framant si sa ma omor cu ganduri. Si mor putin cate putin din mine, din singura parte din mine pe care o iubesc. La dracu. Da, in esenta ma iubesc. Dar imi urasc viata. Paradoxal, nu?
Si nu, nu este iesire din asta. Oricate carti de melodrama psihologica ai citi. Oricate sedinte la terapeut ai bifa. Nici o carte de self-improvement nu te ajuta. Cacat - cartile alea nu au nici o valoare. Nu ofera nici o solutie. Doar un interminabil cacat despre ce fiinta speciala esti tu si despre cum poti sa modelezi lumea in care traiesti prin puterea vointei. Un rahat. Nu poti. Asta e. Niciodata nu o sa poti sa iti modelezi realitatea.
Poate aceia dusi de tot cu pluta, care traiesc in lumea lor sunt cu adevarat liberi. Dar noi, astia care inca ne zbatem in realitatea imediata, noi astia suntem niste sclavi. Niste suflete amarate care bantuim prin lume. Niste zombi.
Sa-i fut pe Dumnezeii aia din carti. Pe toti. Niste cretini salbatici. Ca niste copii care dau foc unui musuroi, sa vada ce se intampla. La dracu. Oricum nu exista nimic acolo. Doar liniste.
Inca una scurta
Nu va cer ajutorul. Nici nu va ganditi macar sa mi-l oferiti. Nu ma intereseaza.
Scriu acest blog nu pentru ca vreau sa fiu ajutata, ci pentru a ma descarca. Si poate pentru cei cativa care simt ca mine, ca o iau razna. Sa vada ca nu sunt singuri. Sa capete curaj.
Blogul asta e cosul meu de gunoi. Aici imi arunc eu ura si greul si nebunia si tot ce e nu mai pot sa duc. Nu instig pe nimeni la nimic. Si nu ma intereseaza parerile voastre. Sunteti liberi sa ma ignorati.
Scriu acest blog nu pentru ca vreau sa fiu ajutata, ci pentru a ma descarca. Si poate pentru cei cativa care simt ca mine, ca o iau razna. Sa vada ca nu sunt singuri. Sa capete curaj.
Blogul asta e cosul meu de gunoi. Aici imi arunc eu ura si greul si nebunia si tot ce e nu mai pot sa duc. Nu instig pe nimeni la nimic. Si nu ma intereseaza parerile voastre. Sunteti liberi sa ma ignorati.
De inceput - pentru sfarsit
Scriu cu un nod in gat. Imi vine sa plang. Dar nu pot sa plang fiindca sunt la birou - si ce-or zice colegii? Dracu sa-i ia pe toti. Ce imi pasa mie de ei? Imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Sa ma doara. Poate asa uit de cealalta durere. Cea mare. Nu pot sa plang nici acasa. Nicaieri. Nu am un loc al meu unde sa pot urla si plange fara sa fiu bagata in seama. Degeaba. Inghit si mai trece o zi. Dar pana cand?
Acesta e primul post pe blog. Poate blogul asta ma va ajuta sa ma descarc. Nu prea imi fac sperante totusi. Sunt un cazan sub presiune si nu prea ma poate ajuta nimic - poate doar moartea. Da, o sa fie ceva povesti despre moarte pe aici. Despre eliberare. Despre speranta ca totul are un final. Finalul e tot ce conteaza. Curajul de a face pasul sau nu. Nu curajul, nepasarea si nebunia.
Da, nebunia e dupa colt. Te lupti sa o tii in frau dar oare cat timp mai reusesti? Cat timp te mai poti ascunde?
Acesta e primul post pe blog. Poate blogul asta ma va ajuta sa ma descarc. Nu prea imi fac sperante totusi. Sunt un cazan sub presiune si nu prea ma poate ajuta nimic - poate doar moartea. Da, o sa fie ceva povesti despre moarte pe aici. Despre eliberare. Despre speranta ca totul are un final. Finalul e tot ce conteaza. Curajul de a face pasul sau nu. Nu curajul, nepasarea si nebunia.
Da, nebunia e dupa colt. Te lupti sa o tii in frau dar oare cat timp mai reusesti? Cat timp te mai poti ascunde?
Subscribe to:
Posts (Atom)