Monday 17 December 2012

Poate? De ce nu?

Poate pana la urma ma captusesc totusi cu o boala incurabila. De ce nu? O ciroza hepatica? Cu ascita? Un cancer, ceva? Hmmm

Tuesday 16 October 2012

M-am saturat

M-am saturat sa vin acasa de la serviciu si sa plang in perna. Pur si simplu imi e de ajuns. De acum nu cred ca mai dureaza mult.

Cum sa mori?

Cu otrava. La sigur.

Daca tot nu poti sa iti faci rost de un cancer din acela terminal, macar trage cu ochiul la urmatoarea lista, si cumpara niste plante de apartament. Just in case. Sa le ai la indemana. Nu mai ai pe urma nevoie nici de Furadan, nici de saritul de pe bloc, nici de taiatul venelor sau de tren. Simplu si curat. Si sa stii ca le ai acolo, pentru orice eventualitate e super. daca nu mai poti sa duci, mesteci niste iarba si gata.


10. Cucuta (conium maculatum)

S-ar putea să fi auzit de ea, întrucât este folosită şi ca plantă medicinală. Ea era folosită des în Grecia Antică ca metodă de execuţie, iar victima sa cea mai faimoasă este filosoful Socrate, care a suferit efectele puternicei toxine coniina.

Ingerarea unor cantităţi mici de coniină (6-8 frunze sau doze mai mici de seminţe sau rădăcini) duce la deces, provocând paralizie musculară. Atunci când este folosită ca plantă medicinală - pentru rigiditatea musculară sau astm, printre altele - trebuie culeasă şi manevrată cu atenţie, întrucât neuscată este foarte toxică.



9. Leandrul (nerium oleander)

Această plantă este printre cele mai periculoase din lume, totuşi ea este printre cele mai folosite la decorarea grădinilor şi parcurilor, în zonele mediteraneene şi mai recent, şi la noi în ţară. Are flori superbe şi miroase extrem de plăcut, însă este extrem de toxică - frunzele, florile şi fructele conţin toate substanţele chimice denumite glicozide cardiace. Chiar şi o cantitate mică poate duce la moarte, prin provocarea stopului cardiac. Aşa că dacă aveţi copii mici sau animale în casă, evitaţi să vă cumpăraţi leandru.



8. Omagul (aconitum napellus)

Proprietăţiile otrăvitoare ale speciei sunt cunoscute de secole întregi. În războaie, vârfurile săgeţilor erau îmbibate cu otrava omagului. La oameni, ingerarea accidentală poată fi fatală. Planta conţine neurotoxine şi cardiotoxine, care duc, în doar jumătate de oră, la deces.



7. Ageratina altissima

Consumată de bovine, carnea şi laptele sunt contaminate, cauzând otrăvirea prin tremetol sau aşa numita boală a laptelui. Este, de asemenea, otrăvitoare pentru cai, capre şi oi, semnele de otrăvire la animale incluzând depresie şi letargie, secreţii nazale, salivaţie excesivă, postura corpului arcuită şi respiraţie rapidă sau dificilă. La oameni, poate duce la tremurături, vărsături, probleme intestinale grave şi chiar moarte.



6. Trompeta îngerului (brugmansia)

Numele provine de la florile sale superbe, mari, sub forma unor trompete. Din păcate, aceste trompete cântă sosirea în viaţa de apoi, dacă ingeraţi planta. Toate componentele ei conţin alcaloizi scopolamini tropani şi atropină, în cantităţi fatale.



5. Dieffenbachia
Ingerarea şi unei mici bucăţi din plantă cauzează instantaneu în gură o durere intensă. Toate părţile plantei  sunt otrăvitoare, provocând senzatia de ardere intensă, iritaţie şi imobilitatea limbii, gurii şi gâtului. Inflamarea poate fi suficient de gravă pentru a bloca respiraţia, provocând decesul.



4. Ochiul crabului (abrus precatorius)

Planta provine din Indonezia, unde seminţele sunt folosite adesea ca mărgele şi ca instrumente de percuţie. Seminţele sale sunt, însă, foarte otrăvitoare din cauza toxinei abrin, apropiată de cea prezentă în ricin. Abrinul dintr-o singură sămânţă mică este fatal pentru oameni.



3. Hippomane mancinella ( "micul măr al morţii", "merişoare verzi")

Copacului Hippomane mancinella nu îi place să fie deranjat. Dacă atingi copacul, seva sa albă îţi va provoca o reacţie alergică violentă pe piele. Daca stai sub copac în timpul unei ploi, apa care se scurge de pe el îţi va arde pielea. Consumul fructelor, care seamănă cu merele, cauzează moartea, iar lemnul nu este bun de pus pe foc, întrucât fumul produs este şi el foarte toxic.



2. Cerbera odollam ( "Copacul sinuciderilor")

Această specie de copac face parte din aceeaşi familie cu leandrul şi este şi mai toxic pentru oameni. Seminţele sale conţin o toxină denumit cerberin, care cauzează bătăi neregulate ale inimii şi apoi moartea. Planta este considerată de mulţi "arma letală perfectă". Ea creşte, în general, în India şi în alte ţări din Asia de Sud. O singură sămânţă este atât de otrăvitoare, încât poate ucide şi animalele mari, precum bivolii.



1. Ricinul (Ricinus communis)
Ricinul este des folosit în medicină - cunoaştem cu toţii uleiul de ricin - dar şi în amenajarea grădinilor şi caselor din întreaga lume, deşi este cea mai otrăvitoare plante de pe Pământ - recordul său este chiar înscris în Guinness Book of World Records.

Seminţele sale conţin toxina denumită ricin, iar doza letală ar fi între 4-8 seminţe. Ingerarea lor duce la senzaţii de arsură în gură şi în gât, dureri abdominale intense, diaree cu sânge, iar în 3-5 zile duce la moarte, dacă intoxicaţia nu este tratată.


CONTINUARE:


Irisul: Cunoscut si sub denumirea populara de “stanjenel”, irisul este o planta fragila si eleganta care se dezvolta in diverse conditii. Irisul este toxic atat in stare verde, cat si uscat, alcaloidul nefiind identificat.
Narcisele: Sunt plante erbacee cu flori albe sau galbene. Cea mai frecventa forma de otravire o reprezinta faptul ca, de multe ori, bulbul narcisei este confundat cu ceapa sau cu usturoiul.
CucutaPlanta ierboasa care creste in toate regiunile tarii noastre. Aceasta trebuie culeasa cu mare atentie intrucat este extrem de otravitoare. La randul ei, cucuta poate fi confundata cu alte plante: frunzele se aseamana cu patrunjelul, iar fructele ei cu cele de anason.
Matraguna: Cunoscuta si sub denumirea de “floarea-codrului” sau “iarba-lupului”, matraguna este una dintre cele mai otravitoare plante care exista pe pamant. Copiii se pot otravi accidental confundand fructele acestei plante cu ciresele negre (5-6 fructe consumate pot fi fatale pentru un adult).
Brandusa de toamna: Intalnita in special in zonele de deal si de munte, planta este toxica atat in stare verde, cat si uscata. Desi poate fi folosita in diverse afectiuni, pentru utilizarea ei este necesara recomandarea medicului. La om, doza mortala presupune ingerarea a 5 grame de seminte.
Salcamul galben: Este un arbust cultivat mai mult in scop ornamental. Aceasta specie rezista foarte bine la ger, la seceta si chiar la fum. Planta este atat de toxica incat 100 de grame de seminte pot omori un cal.
Iasomia: Este o alta planta decorativa care emana un parfum intens si deosebit de placut. Datorita acestui fapt, planta este utilizata foarte mult la fabricarea parfumurilor si chiar la parfumarea lichiorurilor (iasomia spaniola). Cu toate acestea, semintele de iasomie sunt otravitoare.
Ricinul: Planta cultivata atat in vederea prepararii uleiului de ricin, cat si in scop ornamental. Din cauza substantei numite “ricina”, planta este atat de toxica incat o singura samanta poate fi letala pentru om.

Dragutii de straini s-au chinuit sa compileze o intreaga lista de metode de sinucidere. Merita o privire.

Thursday 27 September 2012

Ce piesa e la radio?

I wish for this night-time to last for a lifetime  
The darkness around me  
Shores of a solar sea  
Oh how I wish to go down with the sun  
Sleeping

Mda, rezoneaza cu ceea ce simt. La greu.

In toata viata asta a mea cele mai frumoase sunt visele. Nu acelea pe care si le fac unii, cu viitorul luminos, casuta cu gard alb, liota de prunci in jur si asa mai departe. Nu. Visele acelea pe care le visez noaptea. Pe care le pot trai. Acolo e adevarata viata pentru mine. As trai doar ca sa visez. Daca as putea intra intr-o coma in care sa nu fac altceva decat sa visez... 
 
Diminetile nu vreau sa ma trezesc. Trag de noapte sa mai stea. Sa mai vizez inca putin. Sa mai aman realitatea. Dar orele trec fara mine si trebuie din nou sa functionez in lumea reala. De ce? Pentru ca trebuie. Pentru ca inca nu am cedat cu totul nebuniei. Pentru ca inca mai ticai alaturi de ai mei dragi, in lumea reala.

Dar noptile sunt ale mele. Si in ele se intampla adevarata viata. Acolo imi traiesc minunile. Acolo sunt cine vreau sa fiu.

In asteptare

N-am fost unul dintre copii aceia care abia asteapta sa creasca mari, sa devina adulti, sa fie bagati in seama. Cumva stiam de pe atunci ca viata e de rahat si nu ma grabeam sa intru cu totul in ea. Dar nu puteam evita inevitabilul.

La 13 ani voiam deja sa o termin cu viata. Poate ca ar fi trebuit, dar uite ca am mers mai departe. Mi-am propus apoi sa nu depasesc 18  ani, apoi 25 si asa mai departe. Dar uite ca am ajuns la treizeci. Si sunt deja la capatul puterilor. Si la fiecare din termenele astea stiam ca de acum inainte viata mea nu va fi decat un strop mai rea, un strop mai oribila. Ca merg in jos.

Si toata prostia e ca...nu pot sa o fac. Nu de frica. Da de unde. Intamplarea face ca sunt cativa oameni care ma iubesc, pe care ii iubesc si de care sunt legata. Nu mi-as dori sa ii fac sa sufere.

Si astept cumva sa ma loveasca o masina. Sau trenul. Absolut din intamplare. Sau sa fac un cancer din acela galopant, pentru care nu exista tratament. Ar fi soarta, nu? Ai mei nu ar avea nimic sa imi reproseze si ar trece mai usor peste drama lor. Poate totusi vine nenorocita aceea de Apocalipsa, sa se termina odata cu lumea asta de cecat.

Doar liniste

Am asa o stare astazi de imi vine sa imi musc venele.

Ca n-am nici o lama la indemana. Sa incerc cu forfecuta de hartii de la birou? La dracu. Nu are rost, fac numai sange peste tot si oricum asta nu o sa ma ajute cu nimic. Vreau sa plec. Sa mor undeva departe si nestiuta de nimeni. Sa ma lasa toata lume in pace si sa isi traiasca viata lor.

De ce mama dracului a trebuit sa apar si eu pe lume? Si de ce mama dracului ma lupt cu gandul asta al sfarsitului de atata vreme? De ce nu actionez odata? Sa scap.

Om defect. Asta sunt. Din pacate. Macar de as fi fost o proasta. Prostii sunt fericiti. N-au nici o treaba pe lume. Se trezesc dimineata si merg mai departe cu un zambet tamp de buze...de-a dreptul oribil. Pe cand eu trebuie sa ma framant si sa ma omor cu ganduri. Si mor putin cate putin din mine, din singura parte din mine pe care o iubesc. La dracu. Da, in esenta ma iubesc. Dar imi urasc viata. Paradoxal, nu?

Si nu, nu este iesire din asta. Oricate carti de melodrama psihologica ai citi. Oricate sedinte la terapeut ai bifa. Nici o carte de self-improvement nu te ajuta. Cacat - cartile alea nu au nici o valoare. Nu ofera nici o solutie. Doar un interminabil cacat despre ce fiinta speciala esti tu si despre cum poti sa modelezi lumea in care traiesti prin puterea vointei. Un rahat. Nu poti. Asta e. Niciodata nu o sa poti sa iti modelezi realitatea.

Poate aceia dusi de tot cu pluta, care traiesc in lumea lor sunt cu adevarat liberi. Dar noi, astia care inca ne zbatem in realitatea imediata, noi astia suntem niste sclavi. Niste suflete amarate care bantuim prin lume. Niste zombi.

Sa-i fut pe Dumnezeii aia din carti. Pe toti. Niste cretini salbatici. Ca niste copii care dau foc unui musuroi, sa vada ce se intampla. La dracu. Oricum nu exista nimic acolo. Doar liniste.

Sa vina odata!

Unde dracu e Apocalipsa promisa? Zau asa. Sa vina odata, sa scapam dracului de aici.

Inca una scurta

Nu va cer ajutorul. Nici nu va ganditi macar sa mi-l oferiti. Nu ma intereseaza.

Scriu acest blog nu pentru ca vreau sa fiu ajutata, ci pentru a ma descarca. Si poate pentru cei cativa care simt ca mine, ca o iau razna. Sa vada ca nu sunt singuri. Sa capete curaj.

Blogul asta e cosul meu de gunoi. Aici imi arunc eu ura si greul si nebunia si tot ce e nu mai pot sa duc. Nu instig pe nimeni la nimic. Si nu ma intereseaza parerile voastre. Sunteti liberi sa ma ignorati.

De inceput - pentru sfarsit

Scriu cu un nod in gat. Imi vine sa plang. Dar nu pot sa plang fiindca sunt la birou - si ce-or zice colegii? Dracu sa-i ia pe toti. Ce imi pasa mie de ei? Imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Sa ma doara. Poate asa uit de cealalta durere. Cea mare. Nu pot sa plang nici acasa. Nicaieri. Nu am un loc al meu unde sa pot urla si plange fara sa fiu bagata in seama. Degeaba. Inghit si mai trece o zi. Dar pana cand?

Acesta e primul post pe blog. Poate blogul asta ma va ajuta sa ma descarc. Nu prea imi fac sperante totusi. Sunt un cazan sub presiune si nu prea ma poate ajuta nimic - poate doar moartea. Da, o sa fie ceva povesti despre moarte pe aici. Despre eliberare. Despre speranta ca totul are un final. Finalul e tot ce conteaza. Curajul de a face pasul sau nu. Nu curajul, nepasarea si nebunia.

Da, nebunia e dupa colt. Te lupti sa o tii in frau dar oare cat timp mai reusesti? Cat timp te mai poti ascunde?